Mesaj de felicitare cu ocazia Zilei Istoricului

Începând din 2011, colectivul Institutului de Istorie, în comun cu Asociația Istoricilor din Republica Moldova, cu Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei, Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat a Moldovei, Facultatea de Istorie și Etnopedagogie a Universității Pedagogice „Ion Creangă” din Chișinău, Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a mun. Chișinău, cu participarea reprezentanților Guvernului, a profesorilor de istorie din instituțiile de învățământ și a oamenilor de cultură din Republica Moldova, organizează anual solemnități de recunoaștere și apreciere publică a contribuției breslei istoricilor la procesul de revenire la valorile autentice naționale și general-umane, a eforturilor pentru promovarea adevărului și a valorilor democratice.

Instituită prin decizia Guvernului Republicii Moldova nr. 427, din 10 iunie 2011, Ziua Istoricului este consemnată anual, în ziua de 18 iunie, în semn de prețuire a contribuției istoricilor la promovarea adevărului istoric și a valorilor democratice.

Așa cum s-a menționat în anul instituirii sărbătorii profesionale „Ziua Istoricului”, evenimentul este important pentru fiecare om în parte, pentru școală, pentru întreaga societate, dat fiind că fără o bună cunoaștere a istoriei, nu te poți produce cu succes nici în viață, și nici în domeniul de activitate profesională. Contribuind în mod esențial la crearea „substanței identitare”, istoria formează caractere, spirit civic și patriotic.

Cu referire la știința istorică din Republica Moldova, pornind de la însușirea critică a învățămintelor trecutului sovietic, de rând cu tranziția spre o organizare politică modernă și democratică, întemeiată pe valorile și normele democrației liberale ale țărilor din spațiul de cultură și civilizație europeană, deceniile care au urmat după proclamarea suveranității și independenței au fost marcate de eforturile de restabilire a funcțiilor sociale ale istoriei, ca element fundamental al memoriei colective și al culturii spirituale a societății în ansamblul ei.

O privire de ansamblu asupra evoluției cercetărilor academice în domeniul istoriei medievale, moderne și contemporane pe parcursul celor circa trei decenii de la proclamarea independenței Republicii Moldova arată că o parte considerabilă a dezideratelor „revoltei istoriografice” de la finele anilor '80, – de „a scoate la iveală neadevărurile legate de cercetarea tendențioasă a trecutului”, de cultivare a conștiinței naționale a populației, de asigurare a tranziției de la totalitarism la democrație, de la sistemul imperial la libertatea națională, de la minciuna ridicată la rangul de dogmă la adevărul științific și istoric, - au fost materializate în studii, monografii, culegeri de documente și sinteze de o certă valoare teoretico-științifică și aplicativ-practică.

Cu toate acestea, o evaluare critică a stadiului actual al investigațiilor în domeniul respectiv arată că știința și cercetarea istorică se află, în prezent, în fața unor noi presiuni și exigențe generate de noile condiții în care se manifestă globalizarea: presiuni și constrângeri politico-ideologice, ale sistemului de învățământ în continuă schimbare și adaptare, constrângeri economico-financiare, ale teoriilor divergente asupra trecutului istoric și, nu în ultimul rând și mai ales în cazul istoriei contemporane, presiuni ale opiniei publice.

Cu toate acestea și în pofida multiplelor mutații și inovații induse de geomodernitatea secolului XXI, în pofida concurenței neloiale în cadrul căreia activează, astăzi, la fel ca în secolul al XIX-lea sau cu peste două milenii în urmă, istoricul continuă să rămână specialistul, profesionistul preocupat de reconstituirea trecutului „așa cum a fost” (Leopold von Ranke), conștient în orice moment de faptul că „marile tragedii ale științei le constituie asasinarea ipotezelor frumoase de către faptele urâte” (Thomas Huxley), că „până în cele din urmă, onestitatea rentează în munca științifică”, că „savantul trebuie nu numai să nu facă afirmații false, ci și să nu treacă sub tăcere faptele care se opun ideilor lui”, că, în definitiv, „josnicia morală este întâmpinată, în știință, cu pedepse mult mai severe decât în lumea afacerilor”.

Este imperios necesar ca, beneficiind de concursul responsabil al instituțiilor statului, Institutul de Istorie să-și mențină în continuare statutul de cel mai important formator de cultură istorică și civică, de cultivare a unei conștiințe istorice bazate pe adevăr și pe libera lui interpretare științifică, acest statut fiind în beneficiul tuturor cetățenilor Republicii Moldova și al întregii societăți în ansamblu.

Cu prilejul Zilei profesionale a Istoricului, direcția Institutului de Istorie adresează calde și sincere felicitări slujitorilor muzei Clio, cărora le revine și astăzi, la fel ca în trecut, o misiune pe cât de grea, pe atât de nobilă și de responsabilă, având datoria de a spune mereu adevărul.

Vă dorim să fiți sănătoși, perseverenți și inspirați în creație, având mereu în vedere faptul că societatea noastră are în continuare nevoie de o istorie documentată și argumentată, istoria rămânând în continuare o forță edificatoare a societății.